O NOUA SPERANTA

In viata noastra au aparut doi oameni minunati, doua doamne cu suflet mare, care ne-au oferit pentru Stefan exact ceea ce lipsea. Evaluare, planul de interventie si terapie.
Inca odata spun, desi ma repet, cred ca Stefan are un inger pazitor care il ocroteste si care ... atunci cand ajungem in impas, ne trimite omul potrivit. Asa s-a intamplat si acum! Am scris ca a fost bolnav si ca tratamentul si refacerea au durat destul de mult. Temerile mele legate de sensibilitatea lui la orice factor de boala s-au adeverit din nou. Mi-am facut reprosuri ca sunt prea protectiva, dar am pus in balanta suferinta lui Stefan.
Nefiind in masura sa imi spuna ce il doare, nestiind ce anume sa faca atunci cand ii este rau ....  totul merge mult mai greu. Trebuie sa deduc, sa iau fiecare simptom ce apare ca un semnal de alarma, iar ... cand este bolnav, deja e si mai dificil. Sa facem analize? Nu. Sa sufle nasul sau sa punem picaturi in nas? Nu. Sa inghita pastile? Nu. Sa facem injectii? Nici nu se ia in calcul. Totul, absolut totul se face sub forma jocului sau ... coalizam ... mami si tati, si gasim calea cea mai potrivita pentru a-i invinge teama.
... dar....
Acum, Stefan e bine. Luam tratamentul antiepileptic, iar crizele nu s-au mai repetat.
Pe 26 noiembrie urmeaza sa mergem la control, la Sp. "Al. Obregia" pentru a repeta EEG-ul. La momentul actual ii dau Depakine, Romparkin pentru epilepsie, Essprico ca neurotrofic, Rispolept pentru hiperkinetism si Liv 52 ca protector hepatic.
La scoala nu am mai mers. Pana la data cand trebuie sa mergem la Bucuresti... trebuie sa evitam orice imbolnavire. Tot citind pe forumuri si dialogand cu parinti ai altor copii cu dizabilitati, mi s-a sugerat sa merg in comisia de evaluare scolara si sa cer invatamant la domiciliu. Solutia era buna, dar cum ramane cu socializarea? Orice copil are nevoie de joc, de bucurie, de soare, de compania altor copii. Are nevoie de exemple ca sa poata acumula.
Eram in impas!!!! .... si a sunat telefonul. Era Aura, psiholog terapeut, o doamna minunata care s-a oferit sa devina terapeuta lui Stefan si mi-a propus ca pentru evaluare si program de interventie sa iau legatura cu Adriana, psiholog la ATCA Bucuresti. De obicei stau si caut argumente pro si contra, cantaresc mult si pun in balanta pretul valoric al situatiei. Acum... nu am stat deloc. Am sunat, am vorbit, am hotarat.
Mergem la control si de acolo la ATCA.
Nu mai am voie sa pun in balanta preturi, drumuri, alergatura, greutatile de acasa. Timpul trece, iar Stefan... are nevoie de terapie.
Sper din tot sufletul sa fie bine si sa gasim resursele necesare acestei terapii.
Sper ca acest inceput de drum sa fie unul benefic, iar copilul meu minunat sa arat ca se poate.